Întrerupător inductiv de proximitate M12

Un întrerupător inductiv de proximitate detectează o piesă metalică fără să o atingă. O bobină din fața de detecție generează un câmp alternativ, o țintă metalică care intră în acel câmp absoarbe energie din el, iar circuitul care ține bobina în oscilație înregistrează schimbarea și acționează ieșirea. Nimic nu se mișcă și nimic nu se uzează, motiv pentru care întrerupătorul se folosește la detectarea capetelor de cursă, la numărare și la sesizarea poziției pe mașini unde un limitator mecanic ar fi înlocuit la câteva luni.

Întrerupătoarele din această pagină au corpuri filetate M12, într-o carcasă din alamă nichelată, cu o față de detecție din ABS. Sunt oferite două distanțe de detecție: 2 mm pe versiunea ecranată, care poate fi montată la nivel în metal, și 4 mm pe versiunea neecranată, care trebuie să stea la distanță de el. Patru forme de ieșire acoperă NPN, PNP, două fire DC și două fire AC, iar acțiunea poate fi normal deschisă, normal închisă sau cu comutare.

Etanșarea este IP65, iar domeniul de temperatură de funcționare este -25 până la +65 °C. Versiunile DC merg de la 6 până la 36 V, așa că o singură piesă acoperă sistemele de comandă la 12 V și la 24 V, iar versiunile AC merg de la 36 până la 250 V.

Cum funcționează un întrerupător inductiv de proximitate

Fața de detecție conține o bobină care face parte dintr-un oscilator, care rulează la o frecvență mult peste frecvența de comutare a ieșirii. Când o țintă metalică intră în câmp, în ea sunt induși curenți turbionari care iau energie din circuit. Amplitudinea oscilației scade, un circuit detector sesizează schimbarea și acționează ieșirea. Punctul de comutare este stabilit de câtă energie absoarbe ținta, motiv pentru care materialul țintei contează tot atât cât distanța.

Cele două valori care guvernează locul unde este montat întrerupătorul sunt distanța nominală de detecție și distanța de pozicionare. Distanța nominală este măsurată față de o țintă standard din fier, de o mărime definită, într-un aranjament de laborator. Distanța de pozicionare este intervalul în care întrerupătorul poate fi așezat în practică și este întotdeauna mai mică, pentru că metalul din jur, tensiunea de alimentare și temperatura mută toate punctul de lucru. Materialul furnizat pentru aceste întrerupătoare recomandă de aceea montajul la 85 % din distanța nominală.

Versiunile ecranată și neecranată diferă prin unde ajunge câmpul. Un întrerupător ecranat are un inel metalic în jurul bobinei care concentrează câmpul în fața feței, așa că poate fi îngropat într-o suprafață metalică fără ca metalul din jur să îl amortizeze, cu prețul distanței. Un întrerupător neecranat nu are acel inel, așa că câmpul lui se împrăștie și ajunge mai departe, dar o suprafață metalică lângă față îl va amortiza și întrerupătorul va acționa continuu.

Cum se alege întrerupătorul potrivit

Hotărâți mai întâi cum va fi montat. O gaură filetată într-un suport metalic, cu fața la nivel, cere versiunea ecranată. O poziție în care întrerupătorul stă la distanță de metalul din jur poate folosi versiunea neecranată și câștigă distanța mai mare. Această alegere se face de obicei prin proiectarea mașinii, nu prin preferință.

Apoi potriviți ieșirea la circuitul de comandă. NPN se potrivește unei intrări care trage la masă pe un automat programabil sau pe un regulator; PNP se potrivește unei intrări care primește din plus. Două fire DC este pentru cazul în care în cablajul existent sunt disponibili doar doi conductori. Două fire AC este pentru un circuit de comandă existent în curent alternativ, iar frecvența lui de răspuns de 25 Hz este o limită de reținut: pe o sarcină de numărare rapidă nu va ține pasul, în timp ce o versiune DC comută la 0,5 kHz.

Apoi verificați curentul de sarcină. Curentul de ieșire diferă după formă, de la 200 mA pe versiunea cu două fire DC până la 400 mA pe versiunea AC, iar o sarcină aproape de acea cifră trebuie verificată, nu presupusă.

La final stabiliți poziția pe mașină, deoarece distanța la care întrerupătorul acționează de fapt depinde de materialul țintei, de metalul din jur și de alimentare. Abordarea utilă este să montați la o proporție din distanța nominală și apoi să reglați cu mașina asamblată, nu să stabiliți o cifră nominală pe banc.

Limite și puncte de confirmat

Un întrerupător inductiv răspunde numai la metal. O piesă din plastic, sticlă, ceramică sau lemn trece prin câmp fără să fie detectată, iar o țintă nemetalică cere în schimb un senzor capacitiv sau fotoelectric. Acolo unde ținta este metalică, dar retrasă în spatele unui capac, detectarea prin capac funcționează numai cât timp distanța totală rămâne în interiorul distanței de detecție.

Distanța de detecție publicată nu este distanța din serviciu. Materialul dă oțelul inoxidabil ca comutând la aproximativ 0,8 din cifra nominală și alama la aproximativ 0,4, și recomandă totodată montajul la 85 % din valoarea nominală. Cele două efecte se înmulțesc, așa că o țintă din alamă pe un întrerupător de 4 mm acționează mai aproape de 1,4 mm decât de 4 mm. O poziție de montaj luată doar din cifra de catalog este motivul uzual pentru care un întrerupător care a funcționat pe banc nu acționează pe mașină.

Două puncte din materialul furnizat sunt incomplete. Tabelul de modele listează o formă cu trei fire AC al cărei cod repetă codul formei cu două fire AC, așa că forma este numită pe această pagină cu nepotrivirea declarată, în loc să fie omisă. Iar efectul temperaturii asupra detecției este dat de două ori, cu toleranțe diferite după domeniul luat în considerare. Amândouă sunt publicate așa cum sunt, în loc să fie aleasă una.

Materialul mai precizează că suportul de montaj nu este furnizat, așa că el trebuie asigurat de constructorul mașinii. Într-un câmp magnetic puternic, se recomandă cablu ecranat în locul cablului standard.